artǎ poeticǎ

şi s-a mutat cimitirul la mine sub pat,

ascult puţin distrat scârţâit de mǎduvǎ

şi simfonie de oase.

şi s-a mutat la mine in pat o idee,

o  simt femeie

mǎ  simt bǎrbat,

dimineaţa privesc puţin distrat

cum din femeie şi bǎrbat

devenim amândoi copii si obsesii,

avem aripi multe

şi ne permitem sǎ mai cǎdem de la etaj,

din cand in cand.

şi s-a mutat calul în mine ,

paşte sânge si devin tot fibra de cuvânt cǎrnos,

devin fruct îmbrǎcat de propriul sâmbure

şi privesc şi mai distrat cum devin fugǎ

şi sclintire de gleznǎ.

Marius Ştefan Aldea - “Iona îl aşteaptǎ pe Godot”